Domnul Igor Dodon, în neînțelepciunea și efortul său continuu de a trăda interesele naționale ale Republicii Moldova, revine în spațiul public cu declarații confuze și calomnioase la adresa Mitropoliei Basarabiei, a Bisericii Ortodoxe Române și a Statului român. Într-o manieră devenită, din păcate, definitorie pentru domnia sa, fostul președinte — unul dintre cei mai incompetenți lideri politici ai țării — încearcă din nou să manipuleze opinia publică prin afirmații false, lipsite de bază juridică, istorică sau canonică.
Observăm cu surprindere cum domnul Dodon, care a eșuat în mod repetat în gestionarea treburilor statului, pretinde astăzi a fi cunoscător al dreptului canonic și al dreptului civil, emițând judecăți denaturate despre procese sociale, istorice și bisericești pe care nu le înțelege și pe care, de altfel, le-a ignorat în întreaga sa activitate politică.
Astăzi, domnia sa s-a grăbit să comenteze fără temei decizia Curții de Apel Chișinău prin care Mitropolia Basarabiei a obținut câștig de cauză într-un litigiu împotriva Mitropoliei Chișinăului (Patriarhia Moscovei) și a Întreprinderii Cadastrul Bunurilor Imobile. Este vorba despre radierea unui drept de folosință abuziv, stabilit ilegal în perioada sovietică și post-sovietică, asupra a peste 800 de biserici-monument istoric ale poporului român din Basarabia — drept consolidat, în parte, de înaintașii ideologici ai domnului Dodon, aceiași care au servit, timp de decenii, interesele unui stat agresor.
Decizia Curții de Apel nu este, așa cum afirmă domnia sa, „preluarea unor sute de terenuri și obiective importante de către o structură românească”, ci revenirea la legalitate, dreptate și normalitate, adică exact ceea ce domnul Dodon nu a fost în stare să ofere țării cât timp a ocupat cea mai înaltă funcție în stat.
În mod jenant și lipsit de logică, domnul Dodon susține că România ar „încerca anexarea Republicii Moldova” prin „trei decenii de propagandă proromânească în școli și mass-media”. În acest caz, îl întrebăm direct: oare are domnia sa curajul să repete această acuzație propriei mame — reputată profesoară de limbă română în satul natal, unde, culmea, comunitatea parohială aparține Mitropoliei Basarabiei? Conform logicii absurde a domnului Dodon, chiar membrii familiei sale ar fi contribuit la „propaganda” învățării limbii materne, a istoriei naționale și a identității românești a tinerilor.
Nu avem intenția să îi predăm domnului Dodon vreo lecție de istorie: experiența ultimilor ani arată că nu poate înțelege oricum. Dar precizăm limpede: victoria Mitropoliei Basarabiei, după peste 30 de ani de luptă, răbdare și demnitate, este dovada apariției unei justiții mai drepte, mai curate și mai puțin vulnerabile la influențele politice și ideologice pe care domnia sa și colegii săi le-au întreținut în perioada guvernării.
Îi recomandăm domnului Dodon — în calitatea sa de deputat și om politic — să pună mâna pe manualele de istorie, să discute cu oamenii pe care pretinde că îi reprezintă, să le asculte durerile, aspirațiile și identitatea, și să înceteze să mai trădeze istoria, neamul și Biserica acestui pământ.
Îi mai cerem, totodată, să nu mai insulte memoria eroilor români dintre Prut și Nistru, a sătenilor din Sadova care au murit pentru idealul național și au fost persecutați de ideologia pe care astăzi el o propagă în favoarea ocupantului. Să nu mai calce în picioare jertfa Părintelui Victor Chicu din Sadova, care — spre deosebire de domnia sa — a avut curajul, demnitatea și dragostea de neam să lupte pentru ca biserica satului natal să rămână în Trupul Bisericii Neamului și să nu fie supusă silnic ideologiei roșii ce a rupt Basarabia din trupul Mamei România. Este o ironie tristă că domnul Dodon, lider al unui partid cu simbolistica roșie, continuă să promoveze exact linia imperială care a distrus liniștea și a luat viața a nenumărate familii dintre Prut și Nistru.
Mitropolia Basarabiei nu va răspunde niciodată minciunii cu minciună, nici urii cu ură, dar nu va tăcea în fața calomniei și a manipulării.
Vom continua să apărăm adevărul, libertatea religioasă, dorința comunităților parohiale, memoria martirilor și identitatea românească a acestui pământ.
Pentru cei care au ochi să vadă, decizia Curții de Apel Chișinău este începutul vindecării unei nedreptăți istorice. Pentru cei care nu pot sau nu vor să vadă, niciun argument nu va fi suficient — dar nici nu va opri mersul firesc al istoriei.
Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

